TRASEE TURISTICE

1. Colibiţa Lac –  Capu Dealului –  Culmea Pietrii – Piatra lui Orban ;

2. Gura Repedelui – Repedele – Tănoguri – Piatra lui Orban ;

3. Colibiţa Sat – Poiana Slatinii – Piatra lui Orban ;

4. Colibiţa Sat – Gura Izvoarelor – Pârâul Colbu – Drumul Slatinii – Poiana Slatinii ;

5. Colibiţa Sat – Gura Izvoarelor – Pârâul Colbu – Culmea Plaiului – Gura Plaiului (Bistricior) ;

6. Pârâul Colbu – Gura Tirimiului de Sus – Tirimii - Piciorul Ţuţurgăului – Culmea Plaiului – Gura Pliului – Bistricior ;

7. Colibiţa Sat – Gura Izvoarelor – Izvorul Lung – Poiana Terha – Vf. Viişorul – Vf. Străcior – Vf. Bistricior – Vf. Ţuţurgău;

8. Colibiţa Sat – Gura Izvoarelor – Izvorul Lung – Gura Blajei – Culmea Blajei – Prelucii Prundenilor – Poiana Dealul Blajei – Poiana Prislop – Poiana Dălbidan ( cu ramificaţii spre Vf. Viişoru, Poiana Terha, Bifurcaţia Terha);

9. Poiana Dălbidan – Piciorul Viişorului – Pârâul Terha de Sus – Terha – Izorul Lung;

10. Poiana Dălbidan – Piciorul Viişorului – Vf. Viişorul – Vf. Străcior – Vf. Bistricior;

11. Colibiţa Sat – Gura Izvoarelor – Izvorul Lung – Gura Blajei – Valea Blajei – Poiana Dealul Blajei;

12. Colibiţa Sat – Gura Izvoarelor – Izvorul Lung – Pârâul Prislop – Poiana Prislop;

13. Colibiţa Lac – Drumul de contur – La Hângani – Pripoarele Căsarului – Piciorul Borii – Poiana Tomnatic;

14. Colibiţa Sat – Valea Măgurii – Poiana Andrechii –Poiana Tomnatecului;

15. Blidireasa - Sâmegea – Dealul Negru – Aluneasa – Budacul de Sus;

16. Pietroasa – Prislop – Vulturul – Jirezi – La 3 hotare;

17. Valea Repedea – Tănoguri – Poiana Calului – Cofuri – Poiana Pănuleţ;

18. Colibiţa Sat – Izvorul Lung – Terha – Vf. Strunior – Dornişoara;

Ariile naturale protejate

Ariile naturale protejate sunt zonele naturale sau construite, delimitate geografic sau topografic care cuprind valori de patrimoniu natural sau cultural şi sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu.
Prin Legea 5 din martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritortului naţional - Secţiunea a III- a, pe teritoriul comunei Bistriţa Bîrgăului au fost consfiinţite următoarele patru arii naturale protejate de interes naţional:

 
1. Valea Repedea - 222,0 ha;
2. Tăul Zânelor - 15,0 ha
3. Cheile Bistriţei Ardelene - 50,0 ha'
4. Stâncile Tătarului - 25 ha
Toate acestea însumează o suprafaţă de 312,0 ha, suprafaţă aflată în proprietatea comunelor Bistriţa Bîrgăului Prundu Bîrgăului şi Josenii Bîrgăului

Valea Repedea din Munţii Călimani se caracterizează prin formaţiuni erozionale deosebit de frumoase şi interesante la care se adaugă pâlcuri de larice (Larix decidua) şi câteva specii de plante şi animale ocrotite. Valea Repedea este un afluent de stânga al Bistriţei Ardelene având izvoarele într-un sector cuprins între Vf. Calu (1540 m) şi Piatra lui Orban (1435 m). Pe o distanţă de cca. 12 k.m această vale şi afluenţii săi au ferăstruit formaţiunile eruptive ale Călimanilor, în apropierea limitei dintre aceştia şi Munţii Bîrgăului. Confluenţa cu Bistriţa Ardeleană se află la cca 1 km aval de barajul de la Colibiţa.
În zona periferică a Călimanilor apar văi adânci, cu profil transversal şi cu relieful foarte variat ca înălţime şi morfologie. O astfel de vale este şi Valea Repedea care a ferăstruit placa de piroclastite andezitice pe grosimea de până la 350 m, primind în unele sectoare aspecte de chei înguste, cu martori de eroziune cu forme şi mărimi diferite, ce străjuiesc aproape pe întreg cursul, pigmentând versanţii, în majoritate acoperiţi de păduri
de foiase în amestec cu molizii. Pe dreapta şi pe stânga văii apar numeroase formaţiuni erozionale (ace, stâlpi ciuperci, ziduri,etc.), stânci golaşe datorate eroziunii diferenţiale care a afectat formaţiunile vulcanice, alcătuite din roci eruptive de granulaţie diversă.

Tătarca sau Stâncile Tătarului este un sector montan situat la extremitatea de nord-vest a Călimanilor, la marginea sud estică a localităţii Bistriţa Bîrgăului pe pârâul Tătărcii afluent de stânga al Bistriţei Ardelene. Se caracterizeză prin formaţiuni vulcanogene, constituite din piroclastite depuse subaerian reprezentate printr-o alternanţă de cinerite brecii şi microbrecii, conglomerate şi microconglomerate etc. Ele sunt formate din
cenuşi vulcanice, blocuri mai mari şi mai mici, angulare, subangulare, subrotunjite, de andezite bazaltoide, andezite cu piroxeni şi amfiboli, andezite cu amfiboli. Cimentul de legătură microbrecios şi cineritic este alcătuit din fragmente de andezit, fragmente de cristale (plagiaclazi, piroxeni, amfiboli, magnetit). Cineritele prezintă aspecte texturale variate, raportându-se cineritelor lapilice, litoclastice sau vitrocristalolitoclastice.
Aici piroclastitele au masa de legătură larg dezvoltată, sunt bogate în elemente andezitice, rulate şi argilizate.
În unele puncte formaţiunile vulcanogene sunt acoperite de curgeri (lave) andezitice şi srăbătute de intruziuni de aceeaşi natură.
Lavele au o extindere redusă, ele apar numai pe creasta dealul Tătărcii, iar intruziuni le de tip sill, dyke, filon şi apofiză, apar şi ele rar în versanţii care mărginesc Valea Tătărcii (reprezintă apofize ale unor corpuri eruptive dezvolzate în adâncime).
La contactul cu aceste intruziuni piroclastitele sunt fisurate şi limonitizate. Andezitele sunt cenuşii-negricioase, negre, negre-verzui, negre-albăstrui, cenuşii-roşcate. Unele sunt compacte, altele poroase, fine sau granulare. Textura este masivă şi structura porfirică. Grosimea formaţiunilor vuicanogene în zona Tătarca ajunge la cea. 500 m, iar Valea Tătărcii le-a tăiat pe o adâncime de cea. 200m. Versanţii acestei văi (lungă de cca.3 lan.) sunt acoperiţi în parte cu păduri de foioase în amestec cu molid. Această pădure este pigmentată de formaţiuni erozionale; de forme şi mărimi diferite, dând un peisaj de mărturii geologice, asemănător aceluia de pe valea Repedea şi Valea Bistriţei Ardelene (specific Călimanilor de vest). Formaţiuni erozionale (martori de eroziune, stânci înalte grupate) cu forme curioase apar pe versanţi pe creste şi pe vr Tătarca (1247 m). Pentru frumuseţea şi pitorescul acestei suprefeţe s-a constituit o rezervaţie peisagistică. Suprefeţele descrise reprezintă zone care prin elementele naturalistice pe care le includ prezintă o deosebită însemnătate ştiinţifică şi estetică. Ele trebuie conservate pentru a fi lăsate bunuri ale acesui popor libere de orice sarcini şi servituţi.

Tăul Zânelor este situat în partea nord-vestică a munţilor Călimani la baza versantului nord-estic al vârfului Ţiganca (1596 m). Este un lac cu fioră şi faună specifică lacurilor montane, dar nu alpine. Zona în care apare lacul este alcătuită din piroclastite andezitice şi andezit cu piroxeni. Vârful Ţiganca este alcătuit din brecii andezitice, cărora li se suprapune o pătură groasă de lavă, formată din andezite cu piroxeni. Lacul s-a format în spatele unui val de grohotiş, pornit de pe versantul nordic la Vr. Ţiganca, la care se adaugă şi două conuri de
grohotiş, ce au format împreună o perdea de grohotiş. Asupra fragmentelor (blocurilor) ce formează grohotişurile au acţionat timp îndelungat agenţii atmosferici, favorizând alterarea lor chimică dând naştere unui material argilos care a făcut ca în spatele lor apele să se acumuleze formând un tău lung de cca. 75 m şi lat de cca 50 m., cu adâncimea maximă de 4 m. Deci Tăul Zânelor este situat într-o zonă de depozite coluvial-deluviale cu blocuri (grohotişuri) de vârsta Holocen inferioară. Valul de grohotiş a luat naştere prin acumularea blocurilor de pe versant în timpul Holocenului inferior.În perioada respectivă versantul nordic al Vf. Ţiganca nu era acoperit de pădure, deci, dezagregarea şi alterarea a putut acţiona liber, ducând în final Ia formarea unui baraj puţin permeabil de grohotiş şi argilă, în spatele căruia s-a format lacul. Azi lacul este înconjurat de o frumoasă pădure de molid, iar în partea sa nordică se află o mică poieniţă.

Cheile Bistriţei Ardelene se întind, cu mici întreruperi, de la ieşirea din comuna Bistriţa Bîrgăului, trecând pe la confluenţa cu pârâul Repedele şi apoi la barajul Colibiţa. Se încadrează în modelul zonei periferice a Munţilor Călimani, ca o vale adâncă cu profil transversal, cu relief variat, pe care apar numeroase formaţiuni erozionale, stânci golaşe sau abrupturi din care enumerăm câteva cunoscute în toponimia locală ca: Piatra Mare, Stâncile Arinişului sau Arşiţa Mare. Peisajul deosebit pe care aceste zone îl oferă privirilor, cu păduri frumoase, întrerupte din loc în loc de stânci semeţe care flanchează pâraie cu ape limpezi şi clare care constituie raiul păstrăvilor, frumuseţea deosebită a acestor zone, completată cu lacul de acumulare de la Colibiţa, bogăţia florei şi faunei sălbatice şi a habitatelor i-a determinat pe specialiştii de la Agenţia de Protecţie a Mediului Bistriţa, să propună acest areal pentru selectarea ei în reţeaua NATURA 2000.
Reţeaua NATURA 2000 este instrumentul principal al Uniunii Europene pentru conservarea narurii, scopul acestui program fiind acela de a proteja biodiversitatea Europei şi de a proteja activităţile economice benefice pentru biodiversitate.
Situl NATURA 2000 - Cuşma - acoperă o zonă de aproximativ 44.000 ha din partea nord-vestică a munţilor Călimani şi care încearcă să lege într-un tot unitar ariile protejate cuprinse în acest sit adică Valea Repedea, Cheile Bistriţei Ardelene, Stâncile Tătarului, Piatra Cuşmei, Piatra Corbului Râpa Verde, şi Tăul Zânelor, cuprinzând întreg teritoriul administrativ al comunei Bistriţa Bîrgăului.